1. Expresii/locutiuni cu verbul "a trece": a trece drumul; a trece de partea cuiva; a trece peste ceva; a trece la dezbateri; a trece sub tacere; a trece in revista; a trece peste greutati; a trece clasa; a trece prin foc si sabie;

2. Punctele de suspensie indeamna la meditatie, sugerand totodata o puternica incarcatura emotionala a eului liric.

3. Sens conotativ: *Cand s-a uitat la mine, avea fulger in priviri. *In ochii ei inlacrimati sclipeau stele multicolore.

4. Expresivitatea verbelor la modul conjunctiv evidentiaza nazuinta eului liric de a-si implini idealul poetic, stare care se perpetueaza la nesfarsit, fara sa se intrevada infaptuirea dorintei: "sa-ngaduie", "s-auda", "s-asculte", "sa moara".

5. Tema: conditia poetului in lume; motivul solitudinii;

6. Prezenta eului liric: pronumele de persoana I singular:"m-", "-mi", "mele", "mea"; verbe la persoana I singular: "am inchinat", "sa trec";

7. Sentimentul dominant: tristete, pesimism, suferinta, scepticism, deprimare;

8. Primele patru versuri sunt strabatute de o tristete sfasietoare, de o stare pesimista a eului liric, exprimata prin lirism subiectiv si evidentiata chiar din incipit: "Pierdut in suferinta nimicniciei mele". Seria comparatiilor din urmatoarele doua versuri reliefeaza conceptia filozofica potrivit careia in lume predomina raul, eul liric simtindu-se neinsemnat, confuz si nesigur, lipsit de aparare si stabilitate: "Ca frunza de pe apa, ca fulgerul in chaos". Eul liric s-a inchinat cu evlavie "ca magul la soare si la stele" pentru a i se ingadui patrunderea in "vecinicul repaos". Epitetul in inversiune "vecinicul repaos" are valente metaforice, sugerand moartea, ca singura cale spre eternitate.

9. Figura de stil: epitetul "glasu-i singuratec" sugereaza starea de solitudine a poetului intr-o societate meschina, care nu-i intelege aspiratiile spirituale; metafora "o boaba e de spuma" sugereaza efemeritatea poetului in lume;

10. Titlul "Pierdut in suferinta" sugereaza chinul launtric, starea de deznadejde profunda a eului liric, provocate de sentimentul izolarii si solitudinii in lume, tristetea sfasietoare pentru conditia de muritor, pentru ca se simte condamnat la anonimat. Alcatuit dintr-un adjectiv metaforic -"pierdut"- semnifica faptul ca sinele poetic este coplesit de framantari launtrice, de "suferinta", punctele de suspensie prelungind starea de tristete si de meditatie asupra conditiei artistului in lume.